Martor la marturia altora

Am avut in seara asta ocazia sa asist la o intrunire a martorilor lui Iehova. De ce m-am dus?! Pentru ca am fost invitat, pentru ca am promis, pentru ca eram curios, pentru ca am avut timp… Inca nu stiu cu ce impresie am plecat de acolo. Nu stiu daca am fost socat, tulburat, incantat, surprins, cucerit sau scarbit. Stiu doar ca am fost sufocat de cei prezenti acolo. Prea multi oameni cu zambetul pe buze care imi dadeau impresia ca ascund ceva (cu toate ca asta e doar o impresie), prea multi oameni care imi intindeau mainile si imi puneau intrebari la care ma fastaceam, prea multi oameni la costum iar eu simteam ca fac parte din “generatia in blugi”, prea multi oameni “curati” iar eu imi simteam pacatele in buzunar…
I-am ascultat pe “fratii” X si Y spunand cate o rugaciune la care nu am simtit decat caldura insuportabila din sala de 200 de locuri, rugaciuni spuse “liber” – niste cuvinte pe care ei le simteau si le aruncau spre cei prezenti acolo, exact ca intr-un castron in care arunci niste legume pe care le ametesti mai apoi in speranta ca ai sa te alegi cu o salata pe care doar tu o mananci…si ideea este ca ei chiar cred in asta, chiar simt (nu condamn, nu atac, nu critic – doar spun ce simt sau nu).
Sa ne ridicam si sa cantam!!! What the fuck????? (Am stat pe voce si acum e mototolita, mi-am spus in gand). Ce sa cantam??? M-am trezit in mana cu o carticica de genul manualului de muzica din clasa a patra – cu portative, cheia sol si notele muzicale insirate alandala… oh my god!!!! Nu am reusit sa “cant” decat ultimele silabe ale ultimelor cuvinte din fiecare vers, asta ca sa am si eu ocupatie, totul in timp ce imi ardeau plamanii dupa o tigara si gandul imi zbura la berea rece de la Jordan (bar cu specific iordanian) – ce ironie – vin la “martori” sa comemorez moartea lui Isus si apoi ma duc sa sprijin berea pe Coran… (Viata te duce unde se asteapta “fratii” mai putin!)
In sfarsit, ce am invatat azi?? Ca vinul este rosu pentru ca trebuie sa fie rosu – ma intreb ce dracu’ face vinul alb daca trebuie sa fie negru?! Painea este trupul lui Isus dar nu avem voie sa mancam din ea (doar o dam din mana in mana sa-i simtim mirosul (bine ca bagasem o tochitura mai devreme la impinge tava). Ca vinul rosu (care trebuie sa fie rosu) este sangele lui Isus dar nu avem voie sa bem din el (doar sa dam paharul din mana in mana ca sa ne curga balele si sa ne tremure mainile de emotie si pofta) si, cel mai important, ca NIMENI NU SCAPA VIU DIN VIATA ASTA!
Si acum sincer: cine dracu ar vrea sa traiasca dupa ce moare?! Eu nu as vrea sa traiesc mort!

Aceasta postare este un pamflet si NU-mi pasa cum este tratata!

Din istorie adunate si-napoi la lume date

Un diplomat israelian a făcut să surâdă comunitatea diplomaţilor la ONU. Reprezentatul Israelului, care era chemat să-şi susţină discursul, a declarat:
- Înainte să-mi încep discursul, vreau să vă povestesc o istorioară, apropo de Moise. Când el a lovit stânca şi apa a început să ţâşnească, Moise se gândi: “Ce ocazie minunată să fac o baie!” Se dezbrăcă, îşi puse cu grijă hainele pe o piatră, apoi intră în apă. Când ieşi afară, hainele îi dispăruseră, furate de un palestinian.
Reprezentantul Palestinei, uluit şi furios, întrerupse discursul reprezentantului Israelului şi strigă:
- Ce tot povestiţi? Palestinienii nu erau acolo pe vremea aceea!”
Israelianul surâse, apoi zise: “Acum că asta e clar stabilit, pot să-mi încep intervenţia.”

Varianta romaneasca:

“Chronicon pictum vindobonense” sau “Cronica pictată de la Viena”, aflata la la Biblioteca Natională a Ungariei, are pe fila 148 urmatorul text, tinut secret din mai multe motive (decideti voi care):

Aceasta postare este un pamflet si NU-mi pasa cum este tratata!

Catedrala din Sighisoara

Am revazut recent aceasta cladire impetuoasa din Sighisoara si mi-a facut placere, trebuie sa spun asta. Nu o mai vazusem de peste 20 de ani si uitasem cum arata in amanunt. De data asta am avut ocazia sa “ma reculeg” in apropierea ei (nu, nu pentru ca ar fi cazut clopotnita pe mine daca intram). Am preferat sa stau pe podul din apropiere, care traverseaza Tarnava Mare, sa trag hulpav dintr-o tigara si sa ma uit in jur, sa simt aerul de Ardeal, de Sighisoara, sa retraiesc momentele de alta data si sa uit pentru cateva minute de tot ce e in viata mea.
Deasupra intrarii mari in catedrala scrie cu litere de-o schioapa ” ACEASTA ESTE CASA LUI DUMNEZEU SI POARTA CATRE CER”. Asta mi-a starnit curiozitatea si, dupa ce am aruncat chistocul in Tarnava, m-am dus sa bat la usa. Chiar eram curios sa vad daca imi deschide cineva si cine.
In fata fata usii am ramas putin socat – mare, din lemn masiv, grea, plina de sculpturi impresionante, o usa pe care un copil de cativa ani nu o poate deschide (noroc ca am mai multi). Bat o data – nimic; de doua ori (mai tare) – tot nimic; decid sa apas pe zavorul imens si rece – nimic. Strig: “Sfinte Petre!!!” Liniste. “Doamne, esti acasa?” Liniste totala. Incapatanat din fire fac un ocol si gasesc un geam deschis. Intru. Inauntru intuneric. Pasesc inainte spre o luminita palida pe care o vad departe. Undeva aud susoteli si rasete. Cu cat ma apropii mai mult le aud tot mai tare. Cateva voci – vreo doua, trei. Se aud tot mai puternic si mai clar. In fata mea vad o usa intredeschisa – apas pe clanta lucioasa si intru. Trei umbre albicioase se opresc din ras si se intorc spre mine. Le disting cu greu dar pot citi trasaturile. “Doamne, tu esti?” “Da, raspunse umbra cea mai mare si mai batrana. Iar ei sunt Petru si Fiul Meu”. “Am intrat pe geam, eram doar curios…dar de ce nu mi-a raspuns nimeni si va gasesc pe toti razand?” “Radem de tine!!!” “Cum asa? De ce?” “Pentru ca in fiecare seara cand te pregatesti sa adormi ne vorbesti despre planurile tale marete!”

Aceasta postare este un pamflet si NU-mi pasa cum este tratata!